Search here...
0
TOP
Lifestyle

Cum a fost pentru mine operația de cezariana

Au trecut aproape 4 saptamani de cand am nascut  si ma simt excelent. Recuperarea dupa operatia de cezariana a fost mai usoara decat credeam si desi mi-a fost extrem de frica de aceasta procedura, acum ma gandesc cu detasare si simt ca m-am recuperat aproape 100%.

Pentru ca am primit foarte multe intrebari despre cat de tare a durut si cum a fost spitalizarea, urmeaza sa va povestesc in acest articol toata experienta mea.

Data estimata pentru nastere era 30 mai si in ultimele doua saptamani dr. Anca Sultan, cea care mi-a monitorizat sarcina, pe langa analizele obligatorii, mi-a spus sa fac si o monitorizare (CTG- monitorizare a batailor cardiace fetale si a contractiilor)pentru a vedea mai clar care este starea bebelusului. La monitorizare a reiesit ca bebele are pulsul neregulat cu cresteri bruste si scaderi ale bataii inimii la fel de bruste. La ecografie s-a vazut apoi ca are cordonul infasurat o data in jurul gatului si acesta ar putea fi motivul pentru care el nu se simte atat de bine in burtica. Prima recomadare a fost atunci sa intru in operatie, dar pentru ca eu imi doream enorm de tare sa nasc natural, am hotarat sa mai astept, sa monitorizez sarcina si sa vedem de la zi la zi cum decurg lucrurile. Pe masura ce ne apropiam de termen, nu erau mari schimbari. Colul era foarte rigid, copilul nu cobora absolut deloc, iar partea cea mai proasta era ca lichidul amniotioc era deja in cantitate mica. In noaptea de 29 spre 30 mai am inceput sa am contractii cam la 7 minunte si la 6 dimineata eram prezenta cu bagajaul la spital, la Sanador si ma gandeam ca poate, poate voi naste natural asa cum m-am pregatit si imi doream. 

Cand am ajuns la spital, m-am instalat in rezerva si am inceput cu ecografia si monitorizarile. Din pacate, doctorita mea nu mi-a dat vesti bune si mi-a spus ca recomandarea ei este sa facem cezariana. In ciuda faptului ca incepusera contractile, bebelusul nu cobora, colul nu era modifcat si toate acestea erau semne ca o nastere naturala urma sa fie extrem de dificila, chiar imposibila. A trebuit sa ma horatasc ce sa fac si am luat in calcul toate variantele si am spus ca nu merita sa pun bebele in pericol si am inceput pregatirea pentru operatie. M-am consolat cu ideea ca am ajuns oricum la 40 de săptămâni și eram fix pe 30 mai, data estimată pentru naștere.

Va marturisesc ca eram incremenita de frica. Nu ma pregatisem psihic pentru acest scenariu si eram dezamagita si suparata ca nu pot sa nasc natural. Am inceput sa tremur, m-am invinetit si in timp ce mergeam pe holul care ducea in sala de operatie am inceput sa plang.  M-am calmat si am inceput sa ascult ce imi spune medicul anestezist. Am avut norocul sa am in sala o doctorita extrem de calda care mi-a explicat tot ce urmeaza sa se intample. Mi-au pus cateterul in mana si in zona lombara si cand au introdus anestezia am simtit ca un fior rece, dar nu a durut nimic. Au inceput sa imi amorteasca picioarele de la degete si apoi anestezia s-a instalat de tot. Nu mi-a fost rau, nu am ametit si nu am vomitat. (mi s-a spus ca exisata si aceste scenarii)

A inceput apoi operatia si toate senzatiile erau extrem de ciudate. Simteam tot ce se intampla, fara sa simt durere. Am simtit cand m-a taiat, am simtit cand au scos bebele, dar de cum l-am vazut am uitat total ca sunt deschisa, pe masa de operație. L-au pus langa obrazul meu, l-am pupat, i-am vorbit, dupa care l-au luat la control. In urmatoarele 15 minute m-a cusut si au inchis operatia. Am intrat in operatie in jur de ora 12 si la 13 a fost gata!

M-au dus apoi in salon, m-au asezat pe pat si l-au adus pe bebe imediat si m-au ajutat sa il pun la san, iar el a inceput sa suga imediat. Cat despre durere, va spun ca nu am simtit nimic pentru ca primeam calmante. A trecut si prima noapte, iar cel mai mare disconfort a fost faptul ca nu puteam sa imi schimb pozitita. A doua zi, insa, a fost cea mai dificila. A trebuit sa ma ridic din pat si sa incep sa ma ma misc si sa fac ture de salon. Fix momentul in care m-au ajutat asistentele sa ma ridic din pat a fost cam dureros si nu puteam sa ma indrept. Am fost la toaleta, iar apoi am incercat sa ma plimb cateva minute o data la 2 ore, dar era extrem de neplacut si simteam durere, iar cand disconfortul era prea mare ceream calmante. In ziua in care urma sa ma externez eram putin ingrijorata pentru ca nu imi imaginam cum voi rezista acasa fara acele perfuzii care calmau instant durerea. Asistentele m-au asigurat ca nu voi mai simti durere si nu va fi nevoie de calmante si asa a fost! Acasa nu am luat deloc medicamente, dar intr-adevar am avut grija sa aplic betadina si crema pentru vindecarea cicatricii. 

Un alt aspect despre care vreau sa va povestesc este bagajul pe care l-am luat cu mine in spital. Nu am folosit decat produsele de ingrijire (gen crema de fata, deodorant si produse de make up) + hainele in care am venit imbracata + hainele in care m-am imbracat la externare, in rest, am avut absolut tot ce aveam nevoie acolo in spital. De la spray si crema pentru sani, pana la periuta de dinti. Dar, ca sa fiti sigure, cel mai bine intrebati inainte daca aveti nevoie de ceva in mod special, ca sa nu carati prea multe lucruri degeaba prin spital.

Ce simt ca m-a ajutat mult la recuperare a fost si corsetul pe care am inceput sa il port din a 5-a zi de la operatie. Strange, dar nu cat sa jeneze si sustine burta si operatia.

https://www.universultau.ro/merchant/product/lenjerie-refacere-cezariana-post-partum-belly-bandit-couture

In mare, acesata este experienta mea cu operatia de cezariana. Nu vreau sa generalizez si sa spun ca la toata lumea e la fel recuperarea, pentru ca fiecare organism e diferit. Vreau doar sa va incurajez in cazul in care sunteti speriate, asa cum am fost si eu, ca nu e chiar atat de rau! 3 zile sunt mai dificile, dar trec repede si bebele te face sa uiti de orice durere!

Sper ca v-a ajutat ce am impartasit aici cu voi. Va pup si am fugit la bebe!

Anca Ciota

«

Leave a Comment

Your email address will not be published.